Cronica ultimelor zile

"Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi. Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep? (Blaga)


O sa incep de aici, de la Giurgeani, si nu de oricunde ci de la acesta casuta cat o cutie de chibrituri pe langa care trec anual cativa turisti preocupati de spatiile neatinse de civilizare, si care nu stiu in mare lor majoritate cum ca in aceasta casa a functionat pana nu demult Scoala din Giurgeani.



Scoala cu clasele I-IV din acest catun nu mai functioneaza de cativa ani, copii, foarte putini (doi acum un an, doar unul anul acesta) invata astazi in Izverna, la scoala cu clasele I-IV din sat. Scoala din Giurgeani a fost construita intre anii 1950 si 1960 si nu au invatat niciodata aici mai mult de zece copii. In ultimii ani de functionare a scolii (ultimul an cand s-au tinut cursuri a fost 2004) invatau aici patru copii, scoliti de invatatoarea Gherghinescu Viorica de la Turtaba. Astazi, casa in care a functionat scoala este parasita.



Sala de curs.







Ne-am intalnit la Giurgeani cu Nicolita si Solomon Giurgica, faceau tuica de cirese la cazanul de pe malul Cosustei. Mare om-mare caracter mama Nicolita, mi-a dat vreo doua chile de branza sa-mi iau la Bucuresti, doi litrii de tuica, ne-am cinstit si la cazan....beton intr-un cuvant.





O opinca ce inveleste un ciorap gros de lana - imagine tipica in Izverna si imprejurimi.

De catunul Giurgeani mai tin si satele Isfani si Vintilani. Cum mergi spre Giurgeani, inainte de primele case se face o rascruce, numita "La ale trei ape". Mergand inainte pe Cosustea ajungi la Giurgeani si Isfani mai departe de Isfani se cam termina drumurile, si incep potecile catre izvoarele Cosustei, de unde se trece iarasi pe niste poteci in Valea Cernei, la dreapta e catunul Vintilani (5-6 case) iar in stanga, apa Polomului este marginita de un drum forestier micut care duce pe ocolite la Prejna.

Pe aici, Mitza, am niste planuri cu tine cu biclele.

Moara din Giurgeani, moara care inca se mai foloseste, dupa cum ne indica si mirosul de malai proaspat dinauntru.



Acasa la Nicolita si mos Solomon.

**************************************************************************

Dar asta este ultima poveste...ar fi trebuit sa incep cu un eveniment memorabil, si anume, m-am insurat, frate, pe 8 iulie, cu Raluca. A urmat o "luna" de miere de cateva zile in Grecia, cu bai obositoare in marea de turcoaz a Egeei, cu cocktailuri epuizante degustate de pe marginea piscinei de la hotelul din Ouranopolis, cu mici ouzouri si carafe generoase de vin acompaniind scoicile, caracatitele, pestele oceanic si minunatele salate grecesti mustind de ulei de masline si oregano....cu toate astea ne-am spetit savurandu-le vreo saptamana in sir. Ce mai, greu!

Am facut so o croaziera in jurul Muntelui Athos, sa vedem manastirile, macar, asa, de departe...
Am fost si la Meteora....dupa care am revenit in Ouranopolis si ne-am intors in tara pentru un moment cu totul si cu totul exceptional: concertul The Rolling Stones. Ma bucur ca i-am vazut pe mosi, chiar si la varsta asta...ce sa zic, cred ca daca le iei chitarele si tobele dupa care ii lasi pe o insula pustie fara muzica, mor toti in maxim doua saptamani. Super tare concertul, se pare ca muzica ii tine in viata, am obosit uitandu-ma la Mick Jagger alergand pe scena. A se vedea din muzica filmelor de pe acest blog cam cat de fan sunt The Rolling Stones....

Dupa care am plecat la Izverna. Raluca, EU, Mitza si Alexandra. Dupa ce ne-am oprit sa rupem gaturile sticlelor de uzo aduse din Grecia, alaturi de ai mei din Severin, apucaram, nana, drumul Izvernei.

Trecem de fabrica de apa grea Halanga (foto sus) si intram pe drumul de Balta (prost drum, nenicule), dar nu-mi pare rau ca am luat-o pe aici ca ere plin de arici pe drum...dragute fapturi.
Dimineata (vorba vine) ne sculam si dupa ce luam un breakfast copios luam drumul Beletinei, cu planuri mari de Vf. lui Stan....dar la intersectia cu poteca de Straja am apucat-o ca prostu` inainte...si asta a fost, mi-a fost lene sa o iau iar prin toate balariile asa ca am facut cale intoarsa in Izverna, unde ne-am oprit cu totii la carciuma de pe Canicea unde am jucat biliard, am facut cinste la tot barul cu bere .... de-ale mele...apoi un mare foc acasa, si nani pana a doua zi dimineata (tot vorba vine, ca ne-am trezit la 12)












Pe "Bradet", in fundal se vad cornetele calcaroase Babele si Cerboanea, strapunse de raul Cosustea.A doua zi au descalecat si de neamul Steriilor si Vincenilor, impreuna cu care ne vindecaram osteneala si mahmureala la gura pesterii, cea cu mii si mii si mii de veacuri peste dansa trecute, dupa care am purces la nea Ion la fierarie.



Si apoi, am luat drumul Giurgeaniului...vezi primele randuri, de unde am avut o tentativa de coborat pe bicle, dar am facut pene la ambele...asta e, ramane pe altadata.

Mitza, stiu ca esti dezamagit ca nu te-am dus la hora, dar stai linistit, data viitoare te duce fratele tau prin toti codrii...prin toti codrii umbrosi ai muntilor Mehedinti, cu fagi acoperiti cu muschi din zilele Facerii, fagi grosi de nu-i cuprinde o ceata de handralai ca noi...te duce fratele tau prin toate vaile pe unde ratul mistretilor deschide izvoarele Cosustei si pe unde stelele isi spun povesti prin cetini de brazi....hai ca stii ca mint frumos, nu mai insist.