Valea lui Stan - Fagaras

Fratilor, imi aduc aminte acu` mai multi ani, ma tot batea Supica la cap (Supica = fratele mai mic si mai putin celebru, al celebrului Supa), cum ca e musai sa mergi macar o data in viata pe Valea lui Stan din Fagaras, altfel se considera ca ai facut umbra pamantului degeaba.


Apai, cu timpul mi-a iesit din cap planul asta, dar acum cateva zile vine Laura cu propunerea atroce: "In weekend mergem pe Valea lui Stan!!!!".

Visul incepe sa prinda contur, ma sui cu Raluca in masina, si fuguta spre Curtea de Arges, apoi transfagarasan, si oprim la poalele vaii.




Pornim pe vale, ne cataram oe scari...traversam raul de mai multe ori si ajungem la o ingustare, unde aud voci cunoscute. Ma uit in sus, si pe cine zaresc? Pe alde tata Supa, pe Irina, Soldatu` si Cristinica Manof. Pai bine bai baieti si fete, la cat e tara asta de mare, taman aici ne gasiram sa ne intalnim? Si cu supa vorbisem la telefon joi, dar mi-a trecut total pe langa ureche faptul ca vrea sa mearga la Cumpana in weekend.


Ia uite-i mai jos ce se hlizesc!




Buun, ne continuam periplul in noua formula. Mare placere mi-a facut reintalnirea cu Soldatu` care in ultimii ani a stat in Italia, drept pentru care nu ne-am mai vazut. Pe vale erau o gramada de copii la un concurs de orientare sau ceva de genul asta. Asta suna bine, insemna ca la Cumpana vom avea parte de societate.





In fine, mergem ce mergem si terminam valea. Valea asta a lui Stan reprezinta o destinatie foarte buna pentru petrecerea unei zile linistite, relaxate, e o excursie intr-un peisaj absolut incantator. Pot sa spun ca una dintre cele mai fumoase vai carstice pe care le-am vazut. Chiar mi-a placut!

Valea e amenajata destul de prost, scarile sunt foarte vechi, cam rupte. Organizatorii concursului de orientare au avut insa grija sa se ocupe putin de scari, le-am mai reparat inainte.

Foto sus: Soldatu, foto jos: Raluca




Foto jos: eu care beau apa din parau







Seara ne bagam si noi i seama cu toti copiii de p-acolo, la aruncatul busteanului, la trasul cu arcul, unde Raluca si cu mine am excelat, apoi ne-am dus sa vedem si probla "culturala". Aia a fost partea cea mai grea a weekendului, in care m-am plictisit infricosator de mult si de constant, adormind de vreo trei ori, la cateva scenete fara sare si piper. Un moment mai placut a fost creat de cei de la Floare de Colt care au cantat frumosul lor imn.

Toata noaptea a plouat, a doua zi la fel, drept pentru care duminica nu prea mai era nimic de facut, ne-am intors acasa.